Într-un mic restaurant din Istanbul, regizoarea Adela Peeva lua cina alături de prieteni din mai multe țări balcanice: un grec, un macedonean, un turc, un sârb și ea, bulgăroaică. Când a început să cânte o melodie familiară, toți au început să o fredoneze, fiecare în propria limbă, și fiecare a susținut că melodia îi aparține. De aici a pornit o călătorie prin Balcani, unde același cântec apare sub forme surprinzător de diferite: cântec de dragoste, marș militar, imn religios, cântec revoluționar sau chiar imn al naționaliștilor de dreapta. Filmul, uneori comic, alteori tragicomic, vorbește cu umor și luciditate despre orgoliile și contradicțiile balcanice, dar și despre puterea muzicii de a uni sau de a dezbina.
Mi-am dorit să arăt cum un cântec, aparent simplu și inocent, poate purta în el istoria întreagă a unei regiuni. Poate aduce oamenii împreună, dar la fel de ușor poate stârni certuri, gelozie, ură și chiar violență.
