În timp ce se află în vacanță pe o insulă izolată, Karin descoperă că tatăl ei s-a folosit de schizofrenia sa în scopuri literare proprii. Pe măsură ce Karin oscilează între luciditate și confuzie, tatăl, soțul și fratele nu reușesc să împiedice coborârea ei terifiantă în abisul bolii mintale.
Când filmul era în stadiile de planificare, se numea „Tapetul”. Am scris în carnetul meu: „Va avea o poveste care se mișcă vertical, nu orizontal. Cum naiba faci asta?” Nota este din ziua de Anul Nou 1960, și chiar dacă era exprimată ciudat, am înțeles exact ce voiam să spun: un film care pătrundea într-o dimensiune a profunzimii neexperimentată până acum.
