Ea este catolică, este frumoasă, este sora regelui Charles al IX-lea, se numește Marguerite de Valois, poreclită Margot. El este protestant; se spune că e prost crescut, nebărbierit, că miroase a usturoi și a sudoare. Se numește Henri de Navarre. Sunt căsătoriți cu forța. Este o manevră politică: trebuie împăcați francezii sfâșiați de războaiele religioase.
După ce se căsătorește cu un bărbat pe care nu-l iubește și începe o aventură cu cel pe care îl iubește, Margot se confruntă cu planul mamei sale, Catherine de Médicis, de a controla, cu orice preț, soarta politică a țării aflate în plină agitație.
O adaptare somptuoasă a romanului omonim al lui Alexandre Dumas.
În adolescență am citit cu pasiune Regina Margot și alte romane istorice ale lui Alexandre Dumas, care mi-au trezit interesul pentru istoria și limba Franței, țară în care aveam să studiez și să lucrez timp de 10 ani. Ecranizarea din 1994, în regia lui Patrice Chéreau, am descoperit-o abia mai târziu și este, pentru mine, unul dintre rarele cazuri în care filmul bate cartea.
La Reine Margot impresionează prin intriga complexă, plasată în 1572, la apogeul războaielor religioase dintre catolici și protestanți, dar și prin distribuția de excepție — Daniel Auteuil, Vincent Perez și Isabelle Adjani, decorurile somptuoase și coloana sonoră semnată de Goran Bregović.
De aniversarea a patru ani de la redeschiderea Cinema Victoria, vă invit să redescoperim împreună, pe ecran mare, această dramă istorică ce își păstrează forța la peste 30 de ani de la lansare și aproape 500 de la evenimentele care au inspirat-o.