În 1950, banditul Salvatore Giuliano, în vârstă de 28 de ani, este găsit împușcat mortal într-o curte siciliană. Nu prea este ceea ce pare. Filmul se desfășoară între sfârșitul anilor 1940, când Giuliano și alți nelegiuiți au fost recrutați de politicieni separatiști pentru a lupta pentru ei, și zilele de dinaintea și de după moartea lui Giuliano. După ce Sicilia își declară autonomia, vor fi proscrișii grațiați, așa cum li s-a promis? Și de ce ordonă Giuliano bandei sale să tragă asupra unui miting pașnic de 1 Mai? Poliția, carabinierii și mafia au planurile lor cu el. Urmează un proces după moartea sa: va ieși la iveală adevărul sau codul tăcerii îi va proteja pe cei aflați la putere?
Filmând în locațiile exacte și recrutând o distribuție de localnici sicilieni, cândva afectați de adevăratul Giuliano, regizorul Francesco Rosi a valorificat faptele și miturile din jurul adevăratei povești a morții banditului pentru a oferi o demascare înspăimântătoare a Siciliei și a relațiilor complicate dintre cetățenii săi, mafie și oficialii guvernamentali. Film politic inovator, “Salvatore Giuliano” i-a stabilit reputația lui Rosi și i-a asigurat locul în istoria cinematografiei.
Este o anchetă riguroasă (Rosi chiar a descoperit fapte noi despre caz), dar nu este niciodată seacă, îi curge sânge prin vene, și este filmată într-un alb-negru absolut electrizant (directorul de imagine a fost Gianni Di Venanzo, care a filmat multe dintre cele mai mari filme italiene din anii '50 și '60, inclusiv "Eclipsa" de Antonioni și "Opt și jumătate" de Fellini)
