Două surori, Anna și Ester, călătoresc împreună cu fiul Annei, dar sunt obligate de sănătatea precară a lui Ester să stea la un hotel într-o țară străină, aparent în pragul războiului. Anna evită atențiile lui Ester și iese să cunoască un bărbat. Ester rămâne să facă față durerii dorințelor și bolii sale.
După premiera din septembrie 1963, presa concura cu titluri precum „Indignare morală” și „Indignare și dezgust față de filmul lui Bergman”, ca să vadă cine putea cita cel mai șocat spectator dintre toți. Revista creștină Dagen a fost cea mai severă în cenzura sa, și chiar dacă niciunul dintre angajații săi nu văzuse filmul, ei „citiseră suficient” pentru a declara că filmul nu prezenta doar scene de intimitate, ci și „alte abominații, precum masturbarea unei fete”. Pastorul John Hedlund le-a rezumat sentimentele: „Dacă Satana se maschează ca un înger al luminii, indiferent cât de artistic ar fi, tot Satana rămâne.
