Zoran (35) este un angajat cronic obosit, care lucrează pe tura de noapte la un reality show, unde urmărește participanții dormind pe zeci de monitoare. După terminarea turei, în încercările lui matinale de a adormi, somnul îi este întrerupt de un apel al tatălui său înstrăinat, Vesa (60), diagnosticat cu cancer.
Cei doi pornesc printr-un adevărat maraton de consultații, pierduți între haosul instituțional al sistemului medical public și cel privat. Deși se dedică în totalitate ajutorului pentru tatăl său, Zoran refuză să accepte adevărul dureros: că Vesa se află pe moarte.
Pentru a scăpa de această realitate, Zoran își îndreaptă emoțiile spre viața amoroasă neglijată, încercând să găsească împlinirea în două relații imposibile: cu fosta iubită Tamara, acum logodită cu altcineva, și cu Ema, o starletă de reality show. Când ambele încercări se sfârșesc dezastruos și starea lui Vesa se agravează, Zoran începe să se împace cu inevitabilul și pornește într-o călătorie aparent absurdă spre o mănăstire, unde tatăl său vrea să se spovedească pentru prima dată în viață.
Într-o călătorie inconfortabilă, într-un Yugo Florida vechi, pe autostradă, Zoran își cunoaște cu adevărat tatăl – un bărbat la fel de nesigur, dar dornic de apropiere. Primește în sfârșit afecțiunea mult așteptată de la el. Și îl conduce pe ultimul drum.
Aceasta este cea mai personală poveste pe care am scris-o. Tatăl meu s-a îmbolnăvit în 2015, iar cu câteva luni înainte să moară a vrut să-l duc la o mănăstire pentru a se spovedi. Ciudat era că fusese comunist și ateu toată viața lui, nu mă botezase și nu pot spune că avea o relație cu religia. Într-o dimineață de noiembrie, probabil prima dată când a dormit prea mult, am întârziat și era agitat. Am pornit la drum cu Yugo-ul lui vechi, eu la volan, mașina abia funcțională, iar drumul acoperit de gheață. A fost probabil cea mai tristă, mai amuzantă și mai absurdă dimineață din viața mea.
