Sensibil și cu trăsături asemănătoare unei păsări, Arni lucrează ca un „om bun la toate” la un circ ambulant aflat în turneu în zone rurale. Trupa e condusă și formată de membrii unei singure familii, Arni fiind singurul angajat din afara acesteia. Deși are și nevoi proprii, Arni își trăiește viața ca un călugăr, cu o rutină simplă. Sosirea unui piton schimbă totul, stârnindu-i curiozitatea, iar procesul de îmblânzire lasă, încetul cu încetul, un impact asupra lui.
În această lume specială, uneori brutală, am realizat că mă interesează și mai mult personajul Árni - cineva care trăiește între lumi, care nu se poate adapta la rigorile mediului din jur, dar nici nu vrea să renunțe la fragilitatea și sensibilitatea lui. Árni există la granița dintre vis și supraviețuire, dintre frumusețe și brutalitate. Îl văd ca pe un personaj care, deși vulnerabil, nu se lasă strivit de un univers dur și arhaic, ci își caută propriul fel de a fi și de a rezista. Pentru mine, filmul este despre această tensiune: cum rămâi tu însuți într-o lume care te presează să fii altcineva și cum găsești o formă de libertate chiar și atunci când viața pare o luptă zilnică pentru supraviețuire.
