Spicuirea este una dintre practicile agriculturale hiperreprezentate în arta și cultura franceză. Dar cine sunt oamenii care o practică și ce avem de învățat de la ei? Cu aceste întrebări în minte, Agnès Varda pornește într-o investigație despre viețile culegătorilor, reciclatorilor și căutătorilor de comori pe care îi întâlnește pe tot cuprinsul Franței. Regizoarea documentează, prin interviuri, viața și practicile culegătorilor francezi: de la cei care adună resturi de pe câmpuri după recoltă până la cei care scotocesc prin tomberoanele Parisului. Adesea abătându-se de la traseul inițial, Varda își face timp să reflecteze asupra unor teme variate, de la îmbătrânire până la nașterea cinematografiei.
O mână filmează pe cealaltă, spune Agnès Varda, uitându-se, prin noua sa cameră digitală care anunța noul mileniu, la cum timpul i-a brăzdat pielea. Nu privește cu tristețe, ci parcă remarcă cum ridurile ei rimează cu brazdele de pământ din care diverși alții culeg roade uitate, abandonate sau în mod voit aruncate de mari întreprinzători și companii agricole. The Gleaners & I (fr. Les Glaneurs et la glaneuse) e deopotrivă o investigație jucăușă și plină de umanitate despre „glanaj” sau practica spicuirii în Franța – culesul de roade rămase după recoltă – și un autoportret atipic, în care Varda culege și narează gânduri fugitive, impresii, referințe picturale, colțuri uitate de realitate și testimoniale de la persoane pe care societatea le uită și abandonează la rândul ei.
Urmărind atât glanajul din spațiul rural, din vii sau de pe câmpuri de cartofi, cât și recuperatori din spațiul urban, care salvează de la gunoi atât mâncare în condiții perfecte, cât și deșeuri ușor reciclabile și refolosible, Varda se uită la forme variate a ceea ce am numi astăzi practici antirisipă. Dincolo de dimensiunea ecologistă, în care atât avocați intervievați, cât și oameni ai locului subliniază că glanajul e fenomen din buni-străbuni, eseul cineastei franceze urmărește dinamicile economice ale risipei și politicile etichetei, deopotrivă cea din comerțul agroalimentar și cea pe care o punem oamenilor. Ce observă Varda cu finețe și cu o căldură tipică raportată la om nu e numai lejeritatea condiționată cu care aruncăm lucruri, ci siderantul fapt că unii au mult prea mult când alții nu au nimic.
